Sănătatea, principiul vieţii şi al copilăriei

Să vorbim despre sănătate. Acum ar trebui să îți țin o pledoarie despre importanța alimentației și modul de sănătate natural, să-ți fac o listă a alimentelor sănătoase cu componentele și beneficiile lor. Ce-ar fi să-ți zic că: curmale sunt bune pentru ten, consumarea lor îi oferă corpului o componentă ce ajută la o mai bună digestie și ajută elasticitatea pielii. Probabil ți-aș capta atenția pentru un moment, apoi te-ai plictisi și ai abandona citirea articolului. Mulți dintre noi vor zice” nimic nou, ce eu nu știu ce produse sunt sănătoase și nu? Dar, parcă tot aș mânca o shaorma!” Eiii, bine, și eu aș mânca o shaorma și, chiar mănânc! Atâta timp cât fructele, legumele, pastele, mierea, fac și ele parte din alimentație, și nu rar, cel puțin 2/3 produse din cele mai sus să se afle în alimentația ta zilnică, abia atunci poți mânca și shaorma. Nu am să-ți țin o pledoarie ci, îți voi spune o poveste.

Amintiri din copilărie.

Copilărie, duce copilărie! Plină de energie inepuizabilă, frenetică şi dădătoare de viaţă. Amintirile îţi aduc zâmbetul, îţi încălzesc corpul și inima, simţi cum te cuprinde o energie invizibilă, mintea ta caută frenetic printre amintirile acelor zile care însemnau vitalitate, sănătate, bucurie şi fericire. Uneori stau şi mă gândesc că copilăria mea faţă de cea a fiicei mele a fost diferită, sunt seri în care amândouă depănăm amintiri, iar privirea şi zâmbetul ei îmi trasmit, ” mai zi-mi, mami, mai zi-mi”.

Vacanţele copilariei şi o parte din adolescenţă am petrecut-o la bunicii din partea mamei, fiind o adevărată aventură. Dimineţi buimace, amiezi cu plimbări de cel puţin şapte/ zece km prin livezi, pe dealuri, bălăceli în apele Dunării, flituri inocente, râsete, descoperirea animaleor- şerpi şi alte vieţuitoare- burţi pline cu cireşe – ce treabă aveam noi că în interiorul cireşei era un participant la deliciul ei, după ce eram sătui şi abia mai puteam respira ne aduceam aminte că poate am mâncat cireaşa cu tot cu carne, cine avea timp să stea să le controleze sau să scăpăm de sâmbure, în cel mai bun caz făceam din sâmburi ţinte, direct din gura noastră. Căţărări în pomi, fuga din vârful dealului abrupt de simţeai cum genunchii ţi se înmoaie, mai că te duceai ca un tăvălug la vale. Atunci când nu aveam chef să mergem în livezile de pe dealuri, intram în livada vecinului din spatele casei bunicilor, ne piteam până ajungeam să ne căţăram în pomi şi ascultam printre frunzele copacilor ca un stol de vrăbii, ca nu cumva să ne prindă proprietarul, uneori aveam musafiri nepoftiţi, ca albinele vecinei de vizavi, lupta dintre noi şi ele pentru dulceaţa cireşelor era ca cea din ring, la final, câştigau ele. Asta pâna când, dintr-odată, auzeam vocea piţigăiată a proprietarului „Hoţi mici ce sunteţi, valea de aici” şi nouă ni se împleteau picioarele printre crengi de repede ce să fugim….

Hmmm, migdale şi piersici! Ca să ajungem la livada de migdali şi piersici trebuia să mergem vreo cinci/ sase km pe jos. Parcurgerea drumului nici nu-l simţeam, fiind pierduţi printre peripeţii şi râsăte zgomotoase. Odată ajunşi acolo energia alerga prin corpul nostru şi mai frenetic, spărgeam migdale până ne dureau buricele degetelor şi mâinile ne erau pline cu dulceaţa piersicilor, pititu prin iarba înaltă şi scăldatul în apa rece a Dunării completau patima acelei zile. Seara se lăsa cu o rundă de fotbal, baraj, şah, rummy, bancuri, mimă, alteori mergem la discoteca satului, îmi luam locul de DJ, îmi puneam căştile şi toată seara puneam muzică, mâncând migdalele adunate din timpul zilei, jucam câteva runde de biliard şi dansam până îmi pierdeam respiraţia. Dacă seara aveai buna plăcere în a-ţi onora familia de-a mânca o mâncare caldă, era o minune. La puterea nopţii erai ca o corabie eşuată, fericită de călătorie….

Datorită alimentaţiei ce era compusă din fructe şi legume în stare natural, corpul nostru era o energie în stare pură. Nu ştiam ce însemnă să mănânci dulciuri nesănătoase, chiar şi ciocolata, biscuiţii şi îngheţata era combinată cu fructe. Era un extaz să simţi dulceaţa şi textura fructelor pe limba ta, să te desfeţi cu vigoarea luată de la ele, nu mi-a pierit nici acum pofta de fructe confiate sau uscate, în diferite combinaţii sau să le mănânc aşa, dându-mi starea copilăriei şi iureşul amintirilor. Simt cum vitalitatea aleargă prin venele mele. Evocăriile copilăriei curg prin mine ca valurile mării. Momentele când eram la bunicii din partea tatălui meu sunt amintiri de neuitat. Luându-mă cu ei în pădure pentru a cosi iarbă proaspătă şi plină cu roua dimineţii, eu mergeam în căutare de mure, alergând şi scoţând diferite sunete ce se reproduceau în valuri de ecou, după ce mă aprovizionam cu suficiente mure, mă întindeam pe pătura de iarbă şi frunze a pădurii, aruncând câte o mură în sus cu întoarecerea direct la ţintă – la mine în gură- îmi puneam mânile sub cap şi priveam la cerul albastru printre vârfurile copacilor la ciondăneala şi ciripitul păsărilor. Zilele când luam la pas câmpul vast pentru a ajunge la plantaţia de lubeniţe a bunicilor, pe drum mă opream să mai iau câte un strugure, câte o pară pădureaţă. Odată ajunsă acolo începea joaca cu căţelul paznic, urmând coacerea porumbului, ce sta printre vrejii de lubeniţe şi pepeni galbeni ca nişte soldaţi la datorie, potolindu-mi setea cu zeama pepenelui verde.

Atâtea amintiri aleargă prin mine încât nu pot decât să îmi iubesc până la sânge bunica cea ironică, plină ca un cufăr cu poveşti de neuitat şi o iubire protectoare… bunicul serios şi cu un zâmbet firav în coţul gurii, dar cu braţe pline şi calde…. Picnicul cu prietenii care conţinea doar fructe, noi fetele mâncam la mere de ne săturam asta până găseam mărul ce conţinea 15 sâmburi, după ce le găseam le înveleam în batistă şi în fiecare dimineaţă la răsăritul soarelui aruncam câte un sâmbure iar în ultima noapte când terminam sâmburii trebuia să-l visăm pe cel ales… după masa copioasă ne aruncam în apa rece a râului, de-ţi tăia respiraţia, ajungând acasă uzi şi plini de nămol, de parcă eram nişte mamuţi, făcându-le pe mame sau bunice să se ia cu mânile de păr. Hmm, gustul de smochine din plantaţia mătuşii, îmi aduc memeorii…

Sănătatea copiilor stă în consumul fructelor într-o stare cât mai naturală. Chiar şi acum la maturitate nu-i seară în care să nu mâncăm fructe în stare naturală sau dacă nu sunt aşa măcar să fie confiate. Eu mai fac dimineţa combinaţii din cele mai inventive: O idee de mic-dejun ar fi acesta din: prune confiate sau uscate, fulgi de porumb, stafide, curmale şi lapte, hmmm, un deliciu. Doar aşa ne putem învăţa copiii că sănătatea stă în bucuria de a simţi gustul naturii şi seva ei. Daţi-le copiilor amintiri şi exemple şi ei vor lua de la voi viaţă, vigoare şi sănătate.

Să aveţi poftă la sănătate!

Foto – SanoVita

Articol pentru Superblog.

1 comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.