Când m-a tăiat încă o dată și încă o dată și încă o dată l-am auzit fârnâind, plângând poate și m-am forțat să-mi deschid ochiul, încercând să mă concentrez pe imaginea lui. Avea să mă omoare așa. De ce nu-mi tăia gâtul? Venele? Ceva mai rapid. Nu așa. Nu m-am împotrivit. A data la o parte pătura de pe mine când a început să mă taie pe picioare...”

Reclame

,, E atât de frumoasă încât aproape că mi-e teamă să o ating. Aproape. Căci mâinile mele, cu propria lor voință, nu se pot opri din mângâiat. Ating fiecare petec de piele catifelată în timp ce o sărut din nou până rămânem fără suflare. "

Relaţiile lui Muscă şi marea majoritate a cărţii este existenţalismă şi oxiomatică. O carte care merită să o citeşti, să iei parte la pertinenţa personajului şi fabulismul lui. 

WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: