Când m-a tăiat încă o dată și încă o dată și încă o dată l-am auzit fârnâind, plângând poate și m-am forțat să-mi deschid ochiul, încercând să mă concentrez pe imaginea lui. Avea să mă omoare așa. De ce nu-mi tăia gâtul? Venele? Ceva mai rapid. Nu așa. Nu m-am împotrivit. A data la o parte pătura de pe mine când a început să mă taie pe picioare...”

Reclame

WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: